Ţi-s ochii ca o seară cu ploaie şi cu lună
O veştedă lumină răzbate de sub pleoape
Ţi-s umezi ochii, doamnă, de plâns atât de-aproape:
Ci bună dimineaţa să-ţi spun? sau noapte bună?
Căci nu e dimineaţă, precum nici noapte nu e…
Tristeţea-n trup se zbate. Surâsul dispărut
Ne-a-întunecat sărutul. E aerul mai mut
Şi între noi tăcerea ca şarpele se suie.
George Pruteanu
