Te-aş fi iubit cum n-ai mai fost
Ca un soldat în plin război
Dar uite, plouă fără rost
Iar între noi
Ca într-o gară nu ştiu cum
Când unul vine, altu-i dus
Şi rătăcim pe-acelaşi drum
În sens opus
Ne răscoleşte timpul, femeie
Pe un peron vechi de gară
Tu Iliadă, eu Odisee
Scrisă de mult într-o vară
Te-aş fi iubit ca un pândar
Ieşit la drum în calea ta
Dar zilnic trece şi-n zadar
Altcineva
Suntem şi noi ca două punţi
Pe apa unui singur dor
Dar despărţiţi de nişte munţi
Întâmplător
Ca un copil te-aş fi iubit
Ce fura mere din vecini
Uitând că totul e păzit
De-un gard cu spini
Dar vara ce ne-a logodit
Murmur de flori împurpurat
Ori a plecat, ori n-a venit
Cu-adevărat.
Dan Verona
